Publicat în Editura Nemira

Urzeala tronurilor •• – George R.R. Martin

22547775_2059933914218008_1542975576_n

 

Titlul original: A Game Of Thrones

Autor: George R.R. Martin

Editura: Nemira

Colecţia: Nautilus Fantasy

An apariţie: 2013

Număr pagini: 564

Traducere din limba engleză de Silviu Genescu

 

În cel de-al doilea volum din seria Cântec de Gheaţă şi Foc de George R.R. Martin intitulat Urzeala tronurilor am avut parte de foarte multe surprize şi câteva schimbări, semn că începe maturizarea unor personaje. Au început tragediile, au început confruntările, a început războiul.

În Casa Stark avem parte de o tragedie, la fel cum am avut şi în prima parte a volumului 1. În prima parte, Bran a avut un accident şi acum nu mai poate merge. În cea de-a doua parte, Edd este considerat trădător al regatului fiind acuzat că l-a omorât pe Regele Celor 7 Regate. Da, a murit Robert Baratheon. Practic, a fost ucis de un animal din pădure în timpul vânătoarei. Teoretic, cei din regat l-au văzut ca animal pe Edd. Prin urmare, Edd este decapitat. Astfel, Arya ajunge să fugă din Regat, dar foarte bine antrenată, iar Sansa nu mai are nicio scăpare, este prinsă în acel cuib de vipere. Ceea ce încă este deranjant la Sansa este că a rămas imatură, momentan. Este supusă Prinţului Joffrey şi Reginei Cersei în Debarcaderul Regelui, şi cert este că nu va scăpa prea curând.

Tyrion este la fel de inteligent şi sarcastic. Este personajul care emană cea mai multă siguranţă şi este cel mai prost organizat, cu toate acestea toate îi ies bine şi îl conduc spre calea cea potrivită. Îi apreciez tenacitatea şi toate acele idei ingenioase pe care le adoptă.

În Casa Targaryen avem parte de la fel de multe tragedii. Daenerys este căsătorită cu marele Khalasar, Khal Drogo. Cei doi sunt fericiţi şi relaţia lor ajunge să se bazeze pe dragoste, nu pe supunere cum era la început. Khaleesi se integrează în lumea lor şi ajunge să înveţe şi să le practice obiceiurile. Face acum parte din poporul Dothraki şi este una cu ei. Singura problemă este că nu este la fel de acceptată de popor cum este de Drogo. Are probleme şi cu fratele ei, Vyseris, care îşi cere cu disperare coroana şi care nu sfârşeşte bine. Aceasta rămâne însărcinată şi este foarte fericită împreună cu al ei khal, dar, evident că Martin nu ne lasă să trăim fericiţi până la adânci bătrâneţi alături de personaje. Aşadar, khaleesi îşi pierde şi micuţul, şi pe Drogo. Toate aceste tragedii o ajută pe Daenerys să evolueze ca femeie şi să ajungă la stadiul la care nu s-ar fi aşteptat. Abilitatea ei de a rezista focului dovedeşte faptul că ea este adevăratul dragon, iar cei trei dragoni care se nasc alături de ea o fac mai puternică.

Se stârnesc tot mai multe conflicte, încep trădările, mor oameni dragi şi se încinge atmosfera. Martin creează o adevărată viaţă în cărţi, un trai ce implică doar durere dar care te face să iubeşti fiecare astfel de scenă. Ajungi să te îndrăgosteşti de personaje şi le jeleşti atunci când mor. La un moment dat te vei considera învingător şi totodată uşurat dacă nu moare personajul tău preferat. Ajungi să te temi de momentele de tensiune pentru că există orice posibilitate ca un personaj pe care îl admiri să poată fi rănit, sau eliminat din joc, pentru că asta reprezintă acţiunea – un joc al vieţii. Trebuie să fii pregătit din punct de vedere emoţional pentru că… George R.R. Martin face ca totul să fie imprevizibil. Aşadar, dacă doriţi să citiţi seria, nu uitaţi şerveţelele.

Mi-am plăcut foarte mult şi acest volum şi abia aştept să citesc şi continuarea seriei. Recunosc acum că sunt ceva mai entuziasmată să ajung la partea dinspre final a seriei, acolo personajele sunt total schimbate şi mai puternice din toate punctele de vedere. Volumul primeşte cu toată plăcerea 5 steluţe pe Goodreads din partea mea şi recomand încă de acum întreaga serie! O puteţi achiziţiona de pe site-ul Editurii Nemira de AICI!

Este cineva care are în gând să se aventureze în această lume?

 

nemira

Anunțuri
Publicat în Articole diverse

Cu timpul, toate dispar – 1

d214c7ec3eeae95650a34d8875a9e8b2

 

Ştiu că mie mi-ar face plăcere să citesc un articol, două, trei… o sută, despre viaţa de cititor, despre lectură, despre cărţi, dorinţe literare etc. la fel cum îmi place să-l şi scriu. De aceea, voi împărtăşi un aspect pe care probabil toţi l-aţi întâmpinat şi cu care v-aţi confruntat cel puţin o dată. Esenţial este că toate dispar cu timpul, mai ales dorinţa de a citi o carte.

Am postat anterior un articol în care am scris câteva cuvinte şi sentimentele pe care mi le-a lăsat Fangirl de Rainbow Rowell. De acolo m-am şi inspirat pentru a scrie acest articol. Veţi înţelege mai bine dacă citiţi părerea mea. O găsiţi accesând link-ul de AICI!

Cu timpul, toate dispar, mai ales dorinţa intensă de a cumpăra o carte sau de a o răsfoi. Spun din experienţă că aşa este întrucât am păţit-o de cel puţin 5 ori până acum, chiar dacă nu am menţionat de fiecare dată (mai uit şi eu).

20930659_2035808363297230_971517790_o

Primul exemplu este evidenţiat de Replica de Lauren Oliver. Atât de mult mi-am dorit să o citesc atunci când o zăream peste tot pe site-urile de socializare încât săream în sus de pe scaun – chiar dacă nu eram aşezată pe unul. Efectiv, eram entuziasmată de copertă, de ideea de a citi o poveste din două perspective diferite, de a întoarce cartea la fiecare câteva capitole, de acea noutate pe care o simţeam că se apropie pentru mine. Dar… am aşteptat cam mult pentru că mi-a pierit cheful când o aveam în mână. Nu am cumpărat-o, am câştigat-o la un concurs printr-un miracol, şi chiar eram entuziasmată şi atunci, dar când a trecut deja ceva timp de când o ţineam în bibliotecă, parcă s-a dus farmecul. Mi-era greu să o termin de citit. Era ca şi cum eram nevoită să depăşesc cine ştie ce obstacole pentru a supravieţui. Coperta a rămas la fel de atrăgătoare, dar conţinutul s-a făcut praf, din păcate. Puteţi răsfoi părerea mea AICI!

22407482_2057913774420022_1986330950_n

Dacă tot am terminat Fangirl de Rainbow Rowell şi am şi scris desprea ea câte ceva, de ce să nu o mai pomenim încă o dată în rândul morţilor? Am îndrăgit cartea încă din primăvară, de când am văzut-o pentru prima dată. Eram fascinată de titlul ei care îmi exprima mai mult decât era nevoie, de coperta care îmi încânta ochii (încă o face). Spun sincer că deja îmi imaginam cum ocupă locul din bibliotecă şi cum aşteaptă puţin timp până să fie citită. În final, am decis să nu o cumpăr pentru că a cumpărat-o prietena mea, şi aveam de gând să o împrumut. Astfel, s-a dus şi vara în care am plănuit să citesc tone de cărţi, s-a dus şi dorinţa de a răsfoi minunata Fangirl, şi s-a dus de tot cheful. Acum am citit-o doar din curiozitate, nu voiam să mor fără să ştiu ce fel de fan e fata aia. Fan Simon Snow, mai nou. Ştiu, nici eu nu îl cunosc. Păcat… Mare păcat de carte!

pachet-seria-after-de-anna-todd-5-volume-semn-de-carte-fluture-5588-4

Şi evident, cu timpul nu dispar doar dorinţele literare pe care în final le am şi le citesc, ci se încumetă la rând multe altele la care doar am visat. Seria Annei Todd – After se numără printre acele cărţi. Eram atât de dornică să îi cumpăr cărţile, dar parcă au dispărut vremurile acelea ca prin magie. Mi se părea o provocare, mai ales pentru faptul că erau atât de voluminoase, iar titlurile îmi erau mai mult decât suficient. Dar, cum cu timpul apar noi concepţii şi idei, apar şi noi preferinţe.

Screen-Shot-2015-03-03-at-8.55.38-AM.png

Despre seria Divergent de Veronica Roth pot spune acelaşi lucru. Eram entuziasmată de coperţi şi toate cele, mai ales că am şi vizionat toate părţile, dar nu cred că le voi cumpăra vreodată pentru a le citi.

S-a stârnit în mintea mea o idee de a renunţa, pur şi simplu, la cărţile pe care le doream cu atâta intensitate în trecut, şi de aceea voi continua acest articol întrucât sunt suficiente cărţi şi serii care au dispărut dintre dorinţele mele literare. Cu timpul, ne maturizăm şi realizăm că dorim altceva, visăm la ceva mai măreţ şi mai sofisticat.

Dar voi? Care sunt cărţile pe care le-aţi pierdut în timp?

Publicat în Editura Nemira

Frumoasa Adormită Şi Fusul – Neil Gaiman

22429363_2058287367715996_111546330_o

 

Titlul original: The Sleeper and the Spindle

Autor: Neil Gaiman

Editura: Nemira (Nemi)

An apariţie: 2013

Număr pagini: 68

Ilustraţii de Chris Riddell

Traducere din limba engleză de Ruxandra Toma

 

Era una dintre vrăjitoarele alea de pădure surghiunite acum o mie de ani. Şi ce poamă rea mai era. Când s-a născut copila, a blestemat-o ca la optsprezece ani să se înţepe într-un deget şi să se cufunde într-un somn veşnic.

 

               Despre autor

Neil Gaiman a scris deopotrivă cărţi de succes pentru copii şi pentru adulţi şi este primul autor care a câştigat atât medalia Newberry cât şi medalia Carnegie pentru acelaşi volum (Cartea cimitirului). Multe dintre cărţile sale (printre care Coraline şi Pulbere de stele) au fost ecranizate. De asemenea, a scris şi două episoade din Doctor Who (iar pentru unul dintre ele a primit Premiul Hugo) şi a apărut în Familia Simpson (interpretându-se pe sine însuşi).

Chris Riddell este un foarte talentat ilustrator şi caricaturist politic. În 2013 a câştigat Costa Children’s Book Prize pentru Goth Girl şi, de asemenea, Premiul Nestlé Gold Award şi două medalii Kate Greenway pentru alte cărţi ilustrate. Este coautorul seriei de succes The Edge Chronicles (scrisă împreună cu Paul Steward).

               Sinopsis

S-ar putea să crezi că ştii povestea asta. E depre o tânără regină în pragul măritişului; mai sunt şi câţiva pitici curajoşi şi de treabă; un castel acoperit de spini; şi, se spune, o prinţesă blestemată de o vrăjitoare să doarmă pe vecie.

Dar în această poveste nimeni nu aşteaptă un prinţ călare pe un armăsar alb. Acest basm a fost ţesut cu un fir de magie neagră, ce amestecă şi răsuceşte lucrurile, le face să scânteieze şi să strălucească într-un mod aparte. Atunci când o prinţesă are nevoie să fie salvată, o regină poate să se transforme ea însăşi într-un erou…

               Părerea mea

Acest volum subţirel l-am primit de la fetele de pe site-ul Literatura pe Tocuri, pe când încă eram activă şi le buruiam cu tot felul de impresii. A stat în bibliotecă ceva vreme până când l-am văzut foindu-se de zor. Aveam altceva de făcut? Plus că se citeşte foarte repede, şi cred că nu mi-a luat nici măcar o oră.

Chiar că această poveste este o amestecătură şi răsuceşte rău lucrurile. Eu chiar mă aşteptam la un prinţ pe un cal alb, dar am avut parte de o regină pe un cal alb. Ciudat. Mi-a plăcut mai mult regina salvatoare decât ar fi fost un bărbat. Cu toate aceste schimbări şi răsturnări, mi-a stârnit şi mai mult curiozitatea şi m-a determinat să-mi adresez câteva întrebări. Mi-au plăcut tare mult piticii, erau simpatici şi erau dispuşi să te ajute cu orice. Cel puţin pe regină nu o lăsau singură în pădure atunci când cercetau zona care se auzea a fi adormită. Am apreciat curajul reginei de a abandona pentru câteva zile nunta sa, care normal trebuia să aibă loc imediat după ziua în care aflase că în regatul vecin se întâmplă ceva sinistru. A lăsat, efectiv, iubirea deoparte şi s-a dus să liniştească poporul.

Într-un fel, mi-a plăcut povestioara adusă de Neil în faţa noastră, doar că nu a fost cine ştie ce surpriză pe lângă alte basme de genul. Singura diferenţă este că pare pentru oameni ceva mai mărişori, nu pentru copii de 10+ ani. Sunt sigură că celor mici le-ar fi imposibil să perceapă cuvintele pe care le-a utilizat autorul, indiferent dacă li se citeşte sau citesc ei singuri. Până şi ilustraţiile pot fi percepute mai greu din perspectiva lor întrucât ele ascund un mesaj profund care nu poate fi descifrat cu atâta uşurinţă la vârsta lor. Eu am apreciat fiecare desen în parte, am privit câteva secunde bune înainte să dau paginile şi am analizat orice colţişor. Îmi plac desenele, mai ales cele din cărţile cu poveşti.

Per total mi s-a părut o carte interesantă şi potrivită pentru a fi citită fie într-o sală de aşteptare, fie într-o seară în care apari extenuat de la serviciu, fie într-un moment în care nu ai chef să începi ditamai cartea şi te rezumi la -100 pagini. Mi-a plăcut mult aspectul ei, fapt ce m-a determinat să îi acord doar 3 steluţe pe Goodread!

Aveţi AICI un link către explicaţiile autorului în legătură cu poveştile sale. Vă recomand să îl accesaţi dacă doriţi să aflaţi mai multe.

editura-nemi-1

Publicat în Editura Young Art

Fangirl – Rainbow Rowell

22407482_2057913774420022_1986330950_n

 

Titlul original: Fangirl

Autor: Rainbow Rowell

Editura: Art (Young Art)

An apariţie: 2013

Număr pagini: 530

Traducere din limba engleză şi note de Ela-Evelina Jianu

 

               Sinopsis

Toată lumea este fan al lui Simon Snow, dar Cath și Wren sunt cele mai înfocate admiratoare ale lui, scriind propriile povești despre magicianul adolescent. Fac asta cu pasiune, încercând să se ascundă de problemele lor în universul ficțiunii, unde totul este posibil. Deşi gemene, cele două fete sunt cum nu se poate mai diferite. Părăsite de mamă și crescute de un tată în căutarea echilibrului sufletesc, ele trebuie totuşi să înfrunte viaţa reală. Care le va despărţi pentru un timp. Dar care le va învăţa cât de frumoasă poate fi studenția. Și cât de mare este puterea iubirii.
Iar Cath va descoperi ce înseamnă să devină scriitoare în toată puterea cuvântului.

„Magia nu este iscată de baghete, ci de incredibila abilitate a lui Rowell de a construi relaţii complexe, tulburătoare, intense, triumfătoare.” – Booklist

„O istorie amuzantă şi duioasă despre maturizare, povestea unei scriitoare în căutarea propriei voci […]. Impresionantă, plină de autenticitate.” – Publishers Weekly

 

Părerea mea

Şi la fel ca majoritatea cărţilor, Fangirl m-a atras teribil din momentul în care am aflat de ea, iar asta a fost undeva prin primăvară. Eram efectiv obsedată, oarecum, de coperta ei şi de ideea de a o avea în mână, de a o răsfoi şi de a o simţi. Ştiţi cum facem noi, cititorii, atunci când apare o frumuseţe de carte şi ne bulversează lumea, nu e nevoie să mai precizez. Ideea este că eram foarte entuziasmată. Acum, că am avut şi opinia prietenei mele înainte să citesc, parcă s-a dus entuziasmul şi dorinţa de a o citi, plus că nu mă mai atrăgea la fel de mult ca înainte. Cu timpul, unele dispar.

Nu pot spune că mă aşteptam la cine ştie ce poveste uimitoare, dar chiar aveam speranţa că o să mă ţină în priză în toate cele 500 şi ceva de pagini, lucru care nu prea s-a întâmplat. Nu a existat o acţiune surprinzătoare, un ritm alert, scene pline de umor în care să izbucnesc într-un râs neobişnuit sau alte scene ce mi-ar fi trezit sentimente puternice. A fost ca şi cum aş fi citit o carte, nimic mai mult.

Volumul este împărţit în două mari capitole. Primul are în centru semestrul întâi al Facultăţii, din toamna anului 2011, iar al doilea semestrul al doilea din primăvara anului 2012. Acţiunile din cele două timpuri nu se diferenţiază cu mult, şi tocmai de aceea mi-a părut puţin cam plictisitor. Mi-a plăcut de  Cath şi de Wren, de Reagan şi de Levi, de tatăl gemenelor şi de Nick (băiatul de la bibliotecă), dar nu s-au schimbat prea mult pe parcursul acţiunii. Doar relaţia dintre Cath şi Levi a devenit mai intensă, în rest nu am simţit nici o schimbare care să revoluţioneze întreaga poveste.

Cred că, dacă ar fi să aleg cumva între cele două semestre, l-aş prefera pe cel de-al doilea. Motivul este destul de concret: a fost ceva mai împinsă de la spate acţiunea, poate pentru că Levi şi Cath au avansat în relaţie şi totul în jurul lor s-a schimbat, sau poate pentru că am decis eu să îi acord oportunităţi cărţii şi să o termin. Nici măcar nu ştiu cu exactitate ce m-a determinat să termin volumul. Poveştile alea cu Simon Snow mi s-au părut prea exagerate. Cath era fascinată de cărţile acelea şi scria din perspectiva ei poveştile, având peste 2 milioane de vizualizări online. Am înţeles că era fan Simon Snow, dar pe mine nu m-a încăzit cu nimic. În genere, avut ceva ce nu m-a atras şi m-a îndepărtat uşor de subiect şi de semnificaţia lui.

Îmi pare foarte rău că am avut mari aşteptări de la carte şi că m-a dezamăgit, la fel ca în cazul altora din ultima vreme. Încep să cred că toate coperţile sunt împotriva mea. De o bucată de timp mă tot bulversează. Aş fi acordat ceva mai multe steluţe pe Goodreads dacă mi-ar fi plăcut, dar m-am limitat doar la 3. În schimb, mi-a făcut plăcere să o pozez! Mi-a plăcut mult aspectul ei, faptul că este albastră (ceea ce îmi place cel mai mult), are o copertă semnificativă şi drăguţă, este voluminoasă şi ceea ce vă place vouă cel mai mult – este young adult! Deci nu văd motivul pentru care nu aţi cumpăra-o voi! Nu vă lăsaţi influenţaţi de opinia mea, uneori poate fi înşelătoare pentru mulţi dintre voi. Dar luaţi-o în calcul.

22447085_2057913797753353_1966369792_n

Volumul poate fi achiziţionat de pe site-ul Editurii Young Art de AICI!

Sper că nu sunt singura căreia nu prea i-a plăcut acest miraculos volum. Sunt curioasă ce părere aveţi voi, ceilalţi! Aştept păreri!

youngart-logo_transparent-bg_black-(1)

 

Publicat în Editura Nemira

Urzeala Tronurilor • – George R.R. Martin

22281314_2055781307966602_1245085090_o

 

Titlul original: A Game Of Thrones

Autor: George R.R. Martin

Editura: Nemira

Colecţia: Nautilus Fantasy

An apariţie: 2013

Număr pagini: 424

Traducere din limba engleză de Silviu Genescu

 

george-martin-435x580       George Raymond Richard Martin (n. 20 septembrie 1948), cunoscut și sub acronimul GRRM, este un autor americande fantasy, horror și science fiction, precum și scenarist și producător. Este faimos pentru Cântec de gheață și foc, seria sa fantasy cu succes internațional pe care HBO a ecranizat-o în serialul Urzeala tronurilor. Martin este coproducător executiv al seriei și a scris câte unul din cele 10 episoade ale fiecărei serii. Revista Time l-a plasat în anul 2011 în „Time 100″, o listă a „celor mai influenți oameni din lume”.

 

În primul volum din Urzeala tronurilor se întâmplă multe, dar nu mai multe decât pe parcursul întregii serii care ne face să ne întoarcem cu susul în jos, sau cel puţin aşa am păţit eu până acum. Mi-a trebuit un singur volum ca să îmi pot da seama ce i-a fermecat pe ceilalţi şi cum Martin ne face să ne îndrăgostim de stilul său.

Pot spune că am înţeles ceva mai uşor acţiunea din roman întrucât am urmărit deja serialul, neştiind că voi avea ocazia de a-mi trece ochii şi prin cărţi. În primul rând, totul este povestit cu grijă şi cu uşurinţă pentru a ne da nouă posibilitatea de înţelegere şi plăcerea de a urmări fiecare scenă în parte. Apoi, limbajul este metaforic, conţine mii de exprimări care îţi face inima să bubuie şi să se îndrăgostească de George R.R. Martin. Acţiunea pe care a decis să o pună în evidenţă, şi anume lupta pentru putere, în cazul de faţă lupta pentru Tronul de Fier şi nu numai, şi ideea aceasta de rivalitate şi ură între personaje îţi dă impresia că trăieşti într-o lume reală întrucât acţiunea este specifică omului din ziua de astăzi care luptă pentru un loc în societate. Dincolo de toate acele metafore se ascunde un adevăr pe care veţi ajunge să îl percepeţi ca fiind ceva normal, cu toate că nu este. Adesea, adevărul este crud, dar mult mai folositor decât minciuna.

Capitolele sunt denumite după numele protagoniştilor şi este povestit din perspectiva fiecăruia : Eddard (tatăl lui Bran, Arya, Sansa Stark şi a bastardului Jon Snow ), Tyrion (fratele lui Jaime şi al lui Cersei Lannister) , Jon (Snow), Catelyn (Stark), Daenerys (Targaryen), Bran (Stark), Arya (Stark), Sansa (Stark). Astfel, ajungem să-i cunoaştem pe fiecare în parte mult mai uşor, să le observăm mişcările, să le urmărim evoluţia, ca mai apoi să-i îndrăgim şi să le citim… moartea.

În casa Stark este linişte deplină, până în momentul în care moare Jon Arryn, mâna regelui, moarte care îl aduce pe Robert Baratheon în Winterfell, pentru a-l întâlni pe Eddard Stark. Cei doi sunt prieteni de multă vreme, dar faptul că Robert este pe Tronul de Fier i-a făcut să se îndepărteze, mai ales că se află la kilometri depărtare unul de celălalt. Robert a venit cu gândul să îşi ia vechiul prieten cu el, pentru a-i fi mai aproape şi pentru a-l sfătui, pentru a-i deveni mână. Edd are de luat o decizie grea, care îl va face să îşi părăsească o parte din familie, mai ales soţia. Totul se agravează în momentul în care Bran se accidentează. Copilul este maestru al căţărărilor, cu toate acestea se trezeşte aruncat dintr-un turn după ce a fost martor al unei scene la care nu s-ar fi aşteptat. Astfel, Catelyn rămâne să îl vegheze pe Bran care este într-o stare critică, iar Robb, fiul cel mare a soţilor Stark, rămâne alături de cei doi şi de cel mic.

Acestea ar fi acţiunile celor din Winterfell: Edd este nevoit să plece alături de cele două fiice ale sale, Sansa (în vârstă de 14 ani) şi Arya (mai băieţoasă din fire), în Debarcaderul Regelui, unde încep un altfel de trai, plin de intrigi şi dispute, plin de peripeţii la care nu s-ar fi aşteptat şi care le schimbă uşor gândirea. Catelyn încearcă din răsputeri să îşi protejeze copilul mijlociu împiedicând un asasinat ce bănuieşte că ar fi venit din partea Lannisterilor, Robb este stăpân pe Winterfell şi se ocupă de toate cele necesare, iar Jon a hotărât să se aventureze către Zid, loc unde alege să îşi petreacă următorii ani.

Daenerys încă se află la o vârstă fragedă, dar cu toate acestea, fratele ei, Viserys, este hotărât să o vândă către Dothraki, marelui khalasar Khal Drogo, un om plin de putere care îi va da Tronul de Fier acestui ultim Targaryen şi care îl va conduce către putere. Cu toate acestea, Viserys devine impulsiv în mişcări şi acestea îi vor aduce consecnţe grave din partea khalasar-ului. Nunta are loc în felul dothrakilor, cu toate obiceiurile lor bizare de a se omorâ şi a sili femei în plină zi, în faţa celorlalţi. Acolo, Daenerys primeşte tot felul de daruri, printre care şi trei ouă de dragoni care îi atrag atenţia şi pe care le păstrează şi le îngrijeşte cu plăcere. Khaleesi, aşa cum este numită regina în zona aceea, îşi schimbă atitudinea şi mai apoi este invidiată chiar de propriul frate, care îşi vrea coroana de drept şi care scandalizază pentru aceasta. Presimt că nu se va termina bine pentru Viserys.

Începutul este promiţător, iar confruntarea abia a început! Acţiunea este mult prea complexă şi mult prea plăcută! Ceea ce vă va determina să căutaţi şi voi aceste cărţi, sau măcar serialul, va fi plăcerea şi ardoarea cu care vorbesc cei ce-l apreciază pe George R.R. Martin, şi vă anunţ că eu abia am început seria de articole. Felul lui de a exprima şi pune pe hârtie ceea ce gândeşte este unic, la fel ca a tuturor celorlalţi ce scriu, de altfel. Povestea pe care a hotărât să ne-o împărtăşească şi pe care a dus-o la o extremă impresionantă vă va stoarce creierii astfel încât să deveniţi dependenţi. Recomand acest prim volum al seriei Urzeala Tronurilor şi vă încurajez să cumpăraţi/împrumutaţi/citiţi online toate cărţile pentru că nu găsesc motive pentru care să rămâneţi dezamăgiţi. Singurul defect pe care îl veţi găsi va fi moartea, dar vă asigur că nici măcar acela nu va rămâne defect. Volumul va primi cinci steluţe pe Goodread din partea mea! Puteţi achiziţiona de AICI ediţia revizuită!

Voi, cei care aţi citit cărţile, ce părere aveţi? Iar cei care nu, ce veţi face în continuare?

 

nemira.jpg